Ce mai e de făcut după ce situaţia s-a radicalizat? FMI, mai realist şi mai bun cunoscător al nostru decât noi înşine, nu a favorizat soluţia Băsescu, nu pentru că nu ar fi fost pentru tăierea unor zerouri, cale pe care orice imbecil poate ajunge un reformator al economiei, ci pentru că se îndoia că legal şi social acest lucru chiar se poate face. Sau toate ţările din lume se reformau de mult. Şi am ajuns jos de tot dacă vinovatul găsit pentru situaţia noastră este Dominique Strauss-Kahn, cel mai de dreapta dintre centriştii de la Paris, care a redefinit baza socială a Partidului Socialist francez drept „clasa mijlocie", un tehnocrat desăvârşit. Cu o zi înainte de faimosul lui răspuns la o întrebare întâmplătoare, dl Franks spusese acelaşi lucru, la Euronews, de vreo şase ori în seara aceea. Vorba redactorului-şef de la Externe de la Le Monde, cu care cinam în acea seară (la Sarajevo): „De ce se ocupă Euronews atâta de România în seara asta?". Bietul om nu ştia că ştirile Euronews sunt conduse de un român - şi nici băsescienii români nu sunt la curent, sau nu ar căuta conspiraţiile exact unde nu sunt. Furia lor e confuză şi dezinformată şi se rezumă la fraza: De ce ne strică FMI „piarul", în loc să ia totul asupra sa, cum făcea de obicei?

Situaţia actuală nu are doar răspunsuri economice. Implicit, ele sunt şi sociale, şi politice, asta încerc să spun din decembrie. România nu e un laborator, şi o să vă convingeţi în prima zi când nu o să aveţi tren sau metrou. O să îmi permit să fac acum câteva sugestii. Bune, proaste, datoria îmi fac - faţă de ai mei, nu faţă de oamenii politici, care au intrat în ceasul orbirii generale. Puneţi presiune pe ei să fie rezonabili - altceva nu se poate face.

Politic vorbind, tot ceea ce facem trebuie să agreăm între toate părţile. O soluţie aşa de radicală nu poate fi împinsă de un partid de 31% care a cumpărat parlamentari