E mai simplu sa te vaicaresti ca echipa favorita a ajuns in B, decit sa muncesti citeva ore pentru promovarea ei in A. Daca sintem harnici, cinstiti si avem rezultate bune, intr-o buna zi, gratie progresului tehnologic si generozitatii presedintelui de club, vom fi cei mai buni dintre cei mai buni. Echipa de fotbal a orasului a retrogradat. Faptul, deja consumat, poate fi interpretat din unghiuri si pozitii diverse si exista, cu siguranta, persoane mai pricepute la sport decit semnatarul acestor rinduri, asa ca li se poate lasa lor placerea de a explica ce si cum. In consecinta, ma limitez la a comenta un fapt marunt - amuzant, poate, pentru unii, lipsit de relevanta pentru altii - care poate fi pus in legatura cu ceea ce s-a petrecut de curind. Din vreme in vreme si din ce in ce mai rar, ma las prins de un joc de strategie ale carui cerinte sint de a prelua functia de antrenor al unei echipe de fotbal, de a stabili programul de antrenament, de a gestiona transferurile de jucatori si de a culege bucuriile sau nefericirile deciziilor luate. Ca toti incepatorii, m-am folosit mai intii de cluburi renumite, a caror functionare, atit in realitate cit si in lumea virtuala, decurge aproape de la sine, apoi am trecut la echipe mai slab cotate, in care interventia factorului uman este hotaritoare. Jocul, de altfel destul de complex, are citeva limite interesante, una dintre ele fiind aceea ca, oricit de bun strateg financiar si sportiv ar fi un jucator uman, el nu poate ajunge seriful clubului, ci este mai degraba un soi de administrator caruia i se recomanda sa nu-si bage nasul in bucataria misterioasa a sefilor. Pe de alta parte, nici patronii din lumea virtuala nu seamana cu cei din viata de zi cu zi. De pilda, in joc, Gigi Becali nu le telefoneaza antrenorilor pentru a le porunci schimbarile, ci e mai degraba un mielusel care sta cuminte in casa lui de biti de aur si aste