Cât contează opiniile exprimate la Realitatea TV şi Antena 3 pentru cetăţenii care vor suporta reduceri de salarii, pensii şi alocaţii sociale?
Teoretic, deloc. Este unul dintre acele momente în care măsurile guvernamentale sunt suficiente pentru a forma opiniile ce se vor număra la alegerile din 2012. Când nu este nevoie să deschizi televizorul pentru a afla ce simţi sau ce crezi.
Strigăturile prezentate ca opinii pe cele două posturi de televiziune ar putea fi în pustiu, dacă intenţia lor, aproape transparentă, nu ar fi aceea de a amplifica nemulţumirea şi de a canaliza ura. Şi pentru că ura este un capital atât de preţios, a folosit-o şi Traian Băsescu împotriva mogulilor, ea este îndreptată doar asupra unor lideri politici.
În acest articol nu încerc să stabilesc dacă măsurile sunt bune pentru economie sau care vor fi costurile lor sociale, ci să limpezesc o propagandă dubioasă, al cărei scop poate fi audienţa. A descoperi un obiect impresionant al urii spre uzul publicului este unul dintre cele mai sigure mijloace pentru a deveni unul dintre regii jurnalismului, scria în 1900 sociologul francez Gabriel Tarde.
Reţeta este aplicată şi în zilele noastre cu succes de jurnalişti de la Antena 3 şi Realitatea TV. Defăimarea l-a încoronat pe Mircea Badea un „rege al jurnalismului”. Obiectele urii sunt astăzi Traian Băsescu şi Emil Boc, iar lor li s-a alăturat, în ultimele zile, şi Elena Udrea, acuzată că ar interpreta o arie a ipocriziei pentru că a decis desfiinţarea unei instituţii considerate de mulţi dintre acuzatori o puşculiţă electorală.
Cred că obiectele urii nu au fost alese întâmplător, aşa cum nu este întâmplător că alţi lideri importanţi, ca Vasile Blaga, Adriean Videanu sau Radu Berceanu, sunt cruţaţi de calomnii. De exemplu, am fost nedumerită că Elenei Udrea i-au fost imputate contracte acordate d
