Psihodramă. Aceasta este starea oficială a naţiunii la ora actuală, norul de cenuşă sub care îşi descătuşează dispreţul, confuzia şi disperarea. Printre primii care s-au aventurat în demersul anevoios al unei analize amănunţite a factorilor care stau la baza producerii unei psihodrame a fost Raymond Aron, vorbind despre amplele mişcări studenţeşti din Franţa lui mai 1968.
De fapt, ce înseamnă o psihodramă? Psihodrama reprezintă atât căderea societăţii civile într-un delirium tremens politic, cât şi contextul cel mai potrivit, ba chiar ideal, pentru schilodirea creierului până la punctul gândirii numai prin prisma umorilor ideologic - totalitare. În acest moment, psihodrama societăţii româneşti pare a se produce pe trei direcţii: 1. avem manipularea abjectă a cetăţenilor, exercitată cu o acribie maniacală de Realitatea TV şi de Antene - trusturi care au realizat, în numai 3-4 ani, performanţa de a face praf nu numai credibilitatea presei şi ideea de credibilitate a presei, dar şi sensul existenţei ei într-o democraţie; 2. avem instigarea la revoltă, profetizată ca o cinstită invitaţie la o cinstită mineriadă de megafoanele turbate ale opoziţiei, dar şi ca o consecinţă directă a dezmăţului ideologic ce reprezintă singurul mod de-a se face politică la ora actuală; 3. avem prolifica telenovelă: "Moarte lu' Băsescu!" - scenariul: Crin Antonescu, costume şi machiaj: Victor Ponta, imnul Internaţionalei de pe fundal, cântat la ţambal: Ion Iliescu.
Acum s-o luăm şcolăreşte, pe fază scurtă. Mişcările ample ale sindicaliştilor de săptămâna trecută şi greva generală, programată pe 31 mai, nu sfidează cu nimic legile normalităţii. Sunt reacţii fireşti, în contextul haosului multilateral dezvoltat care a devenit singura formă de vieţuire în România. Periculos ar fi fost dacă, după cum a punctat inteligent şi Ion Cristoiu, ar fi dictat o linişte absolută, pen
