Povestea e veche: o tînără femeie se mărită cu un bărbat mult mai în vîrstă, iar după moartea lui (cînd moare ea, se strică tiparul) e vînată de familia „neglijată“, de fostele neveste şi iubite intermediare, sau de admiratori, dacă e vorba de vreun personaj faimos. Cînd femeia cu pricina este prea vizibilă, radicală şi exclusivistă în opinii ca María Kodama, ultima soţie a lui Borges şi legatara lui absolută, lucrurile se pot complica la nesfîrşit. De la moartea scriitorului, în 1986, nu e an fără un scandal editorial sau jurnalistic legat de opera lui Borges, de numele lui Borges, de voinţa lui ultimă sau de moştenirea lăsată Maríei Kodama. Cîteva au ajuns şi la tribunal. Printre ele, unul recent, petrecut în Franţa – şi din care, pînă una-alta, a pierdut doar Borges, pentru că ediţia ce trebuia reeditată în Colecţia „Pléiade“ a fost oprită –, l-a făcut pe fostul director de la Lire, scriitorul Pierre Assouline, să plătească daune morale, amendă şi cheltuieli de judecată. Assouline, cunoscut şi el ca personaj cu un apetit insaţiabil pentru scandal, ar fi pus la îndoială (într-un articol din Le Nouvel Observateur şi apoi pe blogul său, La république des livres) nu doar competenţa Maríei Kodama de a judeca ediţia făcută de Jean-Pierre Bernès pentru Gallimard, dar şi legalitatea căsătoriei cu Borges, cu două luni înainte de moartea acestuia, prin legatar, în Paraguay şi în condiţiile în care scriitorul nu divorţase niciodată legal de prima nevastă.

Văduva abuzivă

Povestea pentru care a plătit Assouline era una care stătea pe buzele tuturor, dar pe care nimeni n-o spunea; şi care se intitula, pe scurt, „Văduva abuzivă“, iar pe lung, „Manipulatoarea testamentară şi bietul Borges“. În această poveste a văduvei negre – pe care-o spune de peste 20 de ani o parte a presei, sprijinită de o parte (importantă) a apropiaţilor, exegeţilor sau biografilor scriito