Suntem presaţi de UE. Slavă Domnului! Presaţi să facem reformă, să respectăm legislaţia europeană, să fim parolişti.
Contrar şabloanelor, nu cred că mulţi români au visat câini cu covrigi în coadă; în schimb, da, am sperat să vină cineva din afară să facă un pic de ordine. Nu degeaba ne-am tras principe neamţ la 1866.
Există totuşi un set de standarde cu care Europa ar trebui s-o lase mai moale: cele ecologice. A se slăbi. Occidentul are mult de tras pentru a ne prinde din urmă la acest capitol. Avem un avans hă-hă-hă.
În primul rând, noi am inventat refolosirea obiectelor de unică folosinţă! Când toată lumea civilizată arunca munţi de brichete şi pixuri din plastic ne-biodegradabil, la orice colţ de stradă din Carpaţi se montau supape la brichete şi existau locuri unde se reîncărcau pastele de pix - aşa cum, de altfel, azi se reumplu cartuşele de imprimantă. Unde altundeva în lume s-au mai spălat pungile de plastic? Sau farfuriile, paharele şi tacâmurile de unică folosinţă - după ce au apărut şi pe-aici.
Astăzi, sigur, ne-am mai boierit şi noi, dar decenii de-a rândul femeile şi-au remaiat ciorapii, în loc să-şi cumpere alţii, şi ne reparam umbrelele pe care vesticii le aruncau la coş dacă se stricau. Ca şi încălţările. Ce să mai zic de sifonării! A calculat cineva câte sute de milioane de sticle s-au economisit?
De departe, însă, domeniul în care Occidentul are enorm de recuperat înainte de a ne cere nouă să fim „eco", este cel al economiei de resurse energetice. Azi, străinilor li se pare că în casele noastre e prea cald iarna şi curge prea multă apă, în vreme ce ei stau acasă şi la serviciu în pulovăre, trag apa la closet o singură dată pe zi, seara, opresc robinetul cât se freacă pe dinţi şi sting lumina în camera din care ies, chiar dacă o să se întoarcă după un minut. Dar tot sunt departe de economiile pe care le-am făc
