Visa să ajungă solistă de muzică uşoară, însă destinul i-a pregătit o carieră strălucită în folclor.

În adolescenţă, cânta cu formaţia de muzică uşoară a Liceului „Constantin Carabella”. Şi-a dorit să ajungă la Concursul naţional „Steaua fără nume”, dar a câştigat trofeul „Floarea din grădină”. Îşi aminteşte ca şi când s-ar fi întâmplat ieri cum s-a jucat destinul cu visele sale pe când avea doar 17 ani. „Am mers la Bucureşti, la Concursul Naţional „Steaua fără nume”. Ca să-mi treacă emoţiile, fiindcă aveam în repertoriu şi doine şi balade populare necunoscute, învăţate de la mama mea, m-am dus mai întâi la comisia pentru muzică populară. Şi m-au oprit. Aşa am ajuns la „Floarea din grădină” deşi plecasem să concurez la „Steaua fără nume”, fiindcă mă atrăgea mai mult muzica uşoară”, spune Rodica Voicu. În 1980, Rodica Voicu înregistrează în radio primele sale cântece, iar publicul ascultător şi-a mângâiat sufletul cu o voce nouă, caldă. „Am 80 de melodii înregistrate cu Orchestra Populară Radio, iar primul album l-am scos imediat după revoluţie”, spune, cu mândrie, solista.

Moşteneşte talentul de la părinţi

Rodica Voicu şi-a dedicat întreaga carieră promovării folclorului autentic, pe care l-a învăţat de la mama sa. „Era o solistă talentată, însă nu a putut face o carieră în domeniu, fiindcă nu a lăsat-o bunicul să plece la Bucureşti, atunci când a fost selecţionată, odată cu Maria Lătăreţu şi cu Tita Bărbulescu. Zicea el că se strică dacă pleacă de acasă. Aşa erau vremurile. Fetele trebuia să stea lângă părinţi”, povesteşte Rodica Voicu. Nici tatăl solistei nu a stat departe de folcor. Toată viaţa a compus. „Mare parte a pieselor din repertoriul meu sunt creaţia tatălui. Îi plăcea foarte mult poezia. Ar fi vrut să-şi adune creaţiile într-un volum, dar nu a reuşit. Oricum, o să port totdeauna în port şi în suflet tot ceea ce a creat ”, spune Rodi