De 13 ani, actorul îşi construieşte cariera artistică pe scena Teatrului Tineretului şi este mândru că lucrează într-o trupă de profesionişti.

Victor spune că încă din copilărie a avut o atracţie pentru umor. „Eu eram cel care dădea tonul la distracţie la petreceri. Îmi plăcea să fac lumea să râdă şi să fiu în centrul atenţiei“, îşi aminteşte actorul. Latura artistică i-a fost cultivată la cursurile de vioară, pe care le-a frecventat la Şcoala de Muzică din Bârlad. „Lecţiile de acolo m-au ajutat mai târziu în carieră, dar încerc şi acum un regret că nu am dat la Conservator“, mai spune el.

Deşi a absolvit liceul la un profil „real“, în clasele terminale le-a spus profesorilor că vrea să se facă actor. Şi el şi alţi doi colegi, care au avut această opţiune, au fost priviţi cu neîncredere.

„Toată lumea ştia că se intră foarte greu pentru că pe atunci nu erau decât 4 locuri pentru băieţi şi 4 pentru fete, iar concurenţa însemna peste 30 de candidaţi pe loc. Facultate de Teatru şi Film era doar la Bucureşti şi la Târgu Mureş, candidau şi copiii marilor actori, era foarte greu să intri“, îşi aminteşte Victor.

A lucrat şi la rulmenţi

Prima lui încercare de a intra la IATC, soldată cu eşec, a avut loc în 1987. „Nu m-am dezarmat pentru că eram conştient că nu eram foarte bine pregătit“, spune actorul care, în decurs de şapte ani a avut şase încercări de a intra la Facultate. După ce a efectuat stagiul militar, Victor a revenit acasă şi s-a angajat câteva luni la fabrica de rulmenţi. „Nu mă simţeam bine să stau degeaba, să fiu paria în casă. După 1990 am intrat prin concurs la teatrul din Bârlad, şi, timp de trei ani şi jumătate am fost actor acolo“, precizează Victor.

În 1993 a intrat la Facultatea de Arte din Iaşi, unde a avut şansa să înveţe de la profesori de renume, Adrian şi Georgeta Păduraru sau Ion Sa