Restrangerea unor drepturi cetatenesti – in numele “sigurantei nationale si a ordinii publice” – art. 53 din Constitutie. L-ati citit, sper. Unii vor spune ca e primul pas spre deschiderea portilor catre degradarea democratiei oriunde in lume. Este primul pas pe drumul catre toate nenorocirile posibile si imposibile pe care le aduce instaurarea unui regim politic bazat pe forta impunerii unor masuri in numele “sigurantei nationale”.
Noi avem o traditie si o apetenta deosebita pentru regimurile care functioneaza in temeiul masurilor impuse in baza “sigurantei nationale”. Sunt multe intrebari. Prea putine raspunsuri din partea lor. Si mai putine perspective asupra viitorului.
Inteleg ca Guvernul poate invoca oricand ca taierea salariilor si pensiilor “nesimtit” de mari si de multe se face pentru “prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.” Inteleg necesitatea invocarii unei legi pentru prevenirea unor situatii si mai nefericite decat cele din prezent.
Insa. Cine ne garanteaza ca de acum incolo nu vor avea loc si restrangerea altor drepturi cetatenesti, cu aceleasi justificari, in baza aceluiasi art. din Constitutie?
Nici macar nu are sens sa dam exemple. Cu toate acestea, cat de mare ramane tentatia unui Guvern ca, de exemplu, in numele “sigurantei nationale si a ordinii publice”, sa considere la un moment dat ca anumite opinii ale unor anumite persoane reprezinta o amenintare pentru “siguranta statului”, o incitare la nerespectarea “ordinii publice” si o posibila cauza a unui viitor dezastru?
Luati in calcul contextul istoric, tendintele si inclinatiile acestui popor, pe cele ale politicienilor actuali, ale presedintelui, care oricum si-a subordonat Executivul mai mult decat i-ar permite pana si spiritul Constitutiei, si viitorul care oricum nu suna tocmai bine.
De cea
