Jan Drosu, trubadurul din Petroşani şi minerul pustnic, Cornel Petricaş, simt pe pielea lor sărăcia care a cuprins ţara. Un fost ortac din Valea Jiului, care de 10 ani trăieşte în pustietatea din Defileul Jiului, resimte din plin criza economică.

Cornel Petricaş a lucrat la minele de huilă din Valea Jiului şi de aproape zece ani trăieşte în munţii din Defileul Jiului. În 1998, şi-a pierdut casa din cauza datoriilor, nimeni nu l-a mai angajat, iar soţia l-a părăsit. N-a vrut să ceară milă pe la uşile primăriilor şi s-a refugiat în munţi unde trăieşte ca un pustnic.

Fostul miner trăieşte cu banii adunaţi de pe urma comerţului cu fructe de pădure şi ciuperci, iar iarna, din vânzarea pieselor de radio în târgul de vechituri din Petroşani. „M-am descurcat binişor până acum. Aveam cât de cât vânzare şi puteam să îmi iau de mâncare. Duminică am fost la târg şi am vândut doar de cinci lei. Cu patru lei mi-am luat două kilograme de făină şi 1 leu l-am dat la «naş» pe tren. Nu te mai lasă nici ăştia acum să circuli chiar dacă sunt doar 5 kilometri.

Nu le merge nici cerşetorilor

Spun că au salarii mici şi nu mai au milă de săraci. Săptămâna asta mânânc supă de varză cu găluşte din făină dacă n-am făcut bani. Oamenii îs mai săraci de la o săptămână la alta. Dacă anul trecut îţi dădeau un leu pentru o piesă, acum nu mai dau 50 de bani pentru două. Nu mai au bani”, spune fostul ortac. Criza l-a lovit şi pe Jan Drosu de 40 de ani, un acordeonist din Petroşani, primul din România, care şi-a scos o autorizaţie de a cere milă.

„Anul trecut, pe vremea asta, făceam câte 20-30 de lei pe zi. Mai mă chemau să cânt pe la un chef, un botez, dar acum nu mai merge nimic. Oamenii se opresc şi mă ascultă şi când se uită în buzunar să-mi lase ceva, văd că este gol. Sunt din ce în ce mai săraci şi nu-ţi mai pot da nimic. Abia strâng zece lei după o zi de cântat