Recent, la 29 aprilie, s-au împlinit trei decenii de când Sir Alfred Hitchcock, maestrul suspansului, s-a despărţit de lumea pământeană, după o carieră cinematografică de 60 de ani, timp în care a realizat peste cincizeci de filme. Se născuse la Londra, pe 13 august 1899, în familia unui sever negustor de păsări, făcându-şi studiile la iezuiţi; apoi a urmat o şcoală de inginerie şi navigaţie, devenind proiectant şi designer de publicitate, muncă pe care a abandonat-o, fiind atras de lumea filmului. (...)
Cu ce a început? În 1920, a început prin a scrie titluri pentru filmele mute. A fost remarcat de producătorul Michael Balcon care i-a oferit şansa de a se afirma ca realizator. A devenit monteur şi asistent al regizorului Graham Cutts, turnând chiar, în Publicitate 1925, prima sa creaţie – „The Pleasure Garden“ (Grădina plăcerilor), dar nu s-a putut discerne încă nimic din viitoarele calităţi ale celui ce avea să devină „maestrul suspansului“. După numai câteva filme, începe însă să i se afirme talentul, arta de povestitor şi ştiinţa eclerajului, ceea ce derivau din expresionismul german, descoperit în timpul unei scurte şederi la studiouri din Germania. Abia după un deceniu, începea să se afirme măiestria regizorală a tânărului cineast în câteva creaţii, în care umorul se asocia deja cu suspansul şi care s-au bucurat de un enorm succes comercial. Iată, de pildă, câteva exemple: „The Man Who Knew Too Much“ (Omul care ştia prea multe), căruia i-a dat o nouă versiune în 1956, cu diferenţa că, în primul film, acţiunea se petrecea în timpul unei vacanţe în Elveţia, ostatică fiind fiica familiei, iar în cel de-al doilea, familia dr. Ben McKenna (James Stuart), plecată în Maroc, trecea prin întâmplări exotice şi palpitante, iar ostatic era fiul. Cert este că prima versiune era un film-urmărire, iar Hitchcock îşi prezenta deja viitoarele reţete.
