În principala lucrare de Psihanaliză în limba română de dr. Ioan Popescu-Sibiu: Doctrina lui Freud (Psihanaliza) publicată înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, termenul „das Es“, pronume neutru substantivat, prin care Sigmund Freud definea entitatea instinctuală inconştientă, a fost tradus prin cuvântul românesc „sine“, autorul fiind obligat să adopte această variantă lexicală deoarece limba română nu dispune de un pronume personal neutru la persoana a treia. În limba engleză, „das Es“ a fost tradus prin vocabula „ID“ dar la noi traducerea eronată a persistat până în prima jumătate a anilor ’90 (Vocabularul de Psihanaliză de Jean Laplanche şi J. B. Portalis 1994). (...) În rubrica de Psihanaliză, publicată săptămânal de „Viaţa medicală“ timp mai bine de un deceniu, a fost risipită, în repetate rânduri, această confuzie cu argumentele următoare: Sinele este traducerea lui„DAS SELBST“, instanţă psihică normativă homeostatică, compensatoare, evaluativă, simetrică postulată în lucrările lui Gustav Jung şi neavând deloc de a face cu turbulenţa instinctuală anarhică. Mai mult, şcoala anglo-americană, ce a păstrat pentru pulsiunile instinctuale termenul lui Grodeck – „Id“, a adoptat, pentru „Sinele“ din psihanaliza lui Jung, substantivul „The Self“ Publicitate făcând din el punctul de plecare al teoriei„Self“-ului susţinută de Heinz Kohut. Acest psihanalist, mergând pe urmele lui Jung, decantează „Selful“ (Sinele) de orice conţinut pulsional, făcându-l să apară în psihic prin mecanismul de oglindire şi atribuindu-i funcţia de nucleu al personalităţii. Cum apare evident, confuzia dintre „Sine“ şi „das Es“ („Id“) este gravă pentru gândirea psihanalitică. Aşa se face că în urma repetatelor punerii la punct din rubrica de Psihanaliză a „Vieţii medicale“, traducătoarea volumului I a „Tratatului de Psihanaliză Contemporană“, de Helmut Tomä şi Horst Kächele (19