Romanii sunt impartiti antagonic in ceea ce priveste terapiile alternative: unii cred cu sfintenie in absolut orice panaceu - cu cat mai neasteptat, cu atat mai verosimil! -, ceilalti considera ca tot ceea ce iese din "litera legii" este o escrocherie.
Mai intai, ar trebui sa ne punem la intrebarea "alternative la ce?" Raspunsul cel mai exact este: la medicina de dispensar. Puteti sa-i spuneti alopata, daca vreti, dar in realitate e ceva mai putin si ceva mult decat asta: o combinatie intre ce se invata la scoala, experienta personala, traditii de origine incerta si axiome din categoria "asa se face". Uneori, dar in mica masura, se mai adauga "ce-am mai citit despre subiect in cei 30 de ani de cand am terminat facultatea".
Alternativele fac parte din trei categorii. Unele sunt consacrate de zeci, sute sau chiar mii de ani: acupunctura, medicina ayurveda, homeopatia, presopunctura, diferite forme de medicina naturista, masaj, dieta, exercitii fizice.
A doua categorie include felurite experimente personale ale unor "vindecatori". In urma cu ani, pe la Ploiesti, era o femeie care promitea sa vindece cancerul cu mere murate in petrol. Probabil pentru ca regiunea e petrolifera - daca traia pe Valea Jiului sigur inventa ceva pe baza de carbuni. Partea dramatica e ca veneau la ea oameni din toate colturile tarii, disperati ca nu si-au gasit salvarea in medicina clasica. Nu-i vorba ca, azi, daca dati o cautare dupa "cancer petrol" gasiti peste 36.000 de linkuri. In unele se face vorbire despre terapiile anticancerigene cu petrol distilat (care trebuie baut, da!), in altele despre cancerele cauzate de petrol...
Inventiile personale, nesupuse unui studiu stiintific, sunt pretextul - dar nu si justificarea - pentru care covarsitoarea majoritate a medicilor alopati resping in corpore tot ceea ce iese din uzanta lor, punand pe picor de egalitate homeopati
