“Singura solutie este ca absolut toti cetatenii sa se reintoarca la munca. Omul insa nu o face stiind ca risca sa munceasca ca sa-i imbogateasca pe altii; Fundul cel mai de jos al sacului este (…) FOAMEA. Atunci omul iese din casa (…) si incepe sa cultive pamantul ca sa aiba ce manca. Trebuie ca totul sa se prabuseasca pentru ca omul modern sa fie stimulat si indemnat sa munceasca. Asadar, falimentul unei natiuni este in viziunea multora singura sansa ca acea natiune sa se reaseze pe drumul normalitatii. Si sunt sigur ca asa se va intampla”. Ideile, mai mult sau mai putin originale, apartin senatorului PDL – Iulian Urban.
Nu inteleg deloc de unde vine aceasta inclinatie, ai zice naturala?!, a simpatizantilor sau membrilor pedelisti pentru catastrofe, cataclisme, dezastre, sinistru, faliment si FOAME! Ma intreb daca ideologii de serviciu ai partidului de la putere incearca pur si simplu sa ne obisnuiasca cu ideea ca intoarcerea la primitivism este singura cale pentru redresarea din “anomalia” moderna.
Caci explicatia lui Urban este dincolo de anarhie, dincolo de desfiintarea statului – argumentul senatorului PDL vrea sa ne intoarca putin in primitivismul pur al omenirii pentru ca natiunea sa se “aseze pe drumul normalitatii”.
Cat de naiva este insa metoda si concluzia. Ca si cum omenirea ar avea o “normalitate”, alta decat cea pentru care a optat in fiecare moment istoric al ei, din moment ce senatorul spera sa atinga “fundul sacului”. Ca si cum senatorul ar fi sigur ca ne-am mai putea intoarce din primitivism si, mai ales, ca si cum omenirea ar mai putea identifica “normalul” din moment ce isi distruge actualul “normal”.
Daca Urban vrea sa obisnuiasca romanii cu ideea falimentului statului si intoarcerea la natura pentru supravietuire, atunci argumentul ar putea avea succes. Insa, despre pericolul pe care il poate aduce invocarea art. 53 de c
