O anumită publicaţie de orientare cotrocenistă se întreba recent: „De cînd a devenit o ruşine să fii băsescian?“. Sigur că ne-am fi aşteptat ca autorul să-i găsească mai puţine scuze celui cu „instinct genial de supravieţuire“, de parcă o nevoie primară din Piramida lui Maslow ar fi principala calitate a unui lider, şi mai multe acuze la adresa intelectualilor dezertori. Unde or fi dezertat, că rîndurile opozanţilor sînt tot mai rare? Dimpotrivă, din această tabără au fugit în aşa-numita independenţă mulţi parlamentari, pentru a forma scutul de vreme rea al preşedintelui şi partidul-pisică arătat baronilor din PD-L. De ce tace Traian Radu Ungureanu, unde e Theodor Stolojan cu proiectul său economic, dar Cezar Preda, de ce Institutul de Studii Populare nu are în vedere gîndirea unor strategii de scoatere a ţării din criză, de ce croitorii-finanţişti sau monetariştii-croitori de bugete nu-şi pun mintea la treabă? Unde sînt programatorii binelui anunţat? Aşa de repede s-au lepădat de omul care le-a fost naş, tutore, tătuc? A trebuit să scoată Marga o scrisoare deschisă pentru a lămuri opinia publică cu privire la specialiştii lui Boc, cum s-au ascuns ei, oacheşii fără doctorate şi expertiză didactică, în spatele unei catedre de la o anumită facultate din Universitatea Babes-Bolyai. În umbra trîmbiţatei bunăstări era ascuns Nimicul. Şi acum o anumită pudoare îi reţine pe vajnicii intelectuali ai lui Băsescu în a se mai exprima. Cîţiva o mai fac. Dar o fac în cel mai vulgar stil. Şi atunci pentru a arunca sudălmi la adresa celor care nu se aliniază. Nici vorbă de vreun proiect care să adune energiile naţionale. Să redea încrederea românilor. Să rezolve marile probleme. Nimeni din gaşca lui Băsescu nu are un program economic. În afara de demolare. Puţinii vocaliştii care-au mai rămas se poartă ca-n ceata lui Piţigoi şi se conduc după dictonul altui Tătuc, la care, p