Astăzi, „revoluţiile colorate", care acum câţiva ani erau considerate ca evoluţii promiţătoare în spaţiul postsovietic, par să nu mai fie la modă. În întreaga lume, dezamăgirea faţă de regimurile democratice intens promovate este larg răspândită. În schimb, consolidarea regimurilor autoritare pare a fi tendinţa predominantă.

Cu aproximativ un an în urmă, Republica Moldova, o ţară despre care puţini au auzit, părea să confirme această tendinţă. La data de 07.04.2009, Moldova a ţinut prima pagină a ziarelor din cauza protestelor împotriva alegerilor fraudate. Aceste proteste paşnice au fost transformate în violenţe de stradă de un număr mic de provocatori care au atacat clădirea Parlamentului şi palatul prezidenţial.

Mass-media au numit acest protest „Revoluţia Twitter", ceea ce a fost, desigur, o exagerare. Totuşi, un an mai târziu şi în ciuda acţiunilor acelor provocatori, un nou guvern democratic este la putere. Clădirea parlamentului nu a fost încă reconstruită, dar guvernul încearcă din greu să reconstruiască Moldova ca o ţară democratică cu aspiraţiile legitime de a adera la Uniunea Europeană. Protestele din aprilie 2009 au fost declanşate de câştigarea celui de-al treilea mandat consecutiv de către Partidul Comunist, în urma unei campanii electorale agresive, cu abuzuri pe scară largă. Guvernul comunist de atunci a atacat protestatarii, lăsând cel puţin o persoană moartă, dar au existat numeroase alte acuzaţii de tortură care au traumatizat şi au împărţit societatea moldovenească. Mulţi oameni din Moldova şi Europa au crezut că un alt stat autoritar se dezvolta în vecinătatea Uniunii Europene.

Dar forţele democratice ale ţării au oprit încercarea Partidului Comunist de a prelua puterea cu forţa. Comuniştii mai aveau nevoie de votul unui singur membru al Parlamentului pentru a continua dominaţia lor politică din Moldova pentru încă un nou mandat p