A devenit de mult redundant să spui că „regimurile totalitare sînt prin excelenţă pudibonde“, prin excelenţă avînd aici rolul de a aminti, de exemplu, că nici America democrato-protestantă (WASP-ii) nu suferea mai puţin de pudoare pe vremea cînd o „indignau“ hipioţii. Nu e prin urmare absolut deloc surprinzător că un dramaturg din Republica Moldova, care a trecut atît prin comunismul sovietic al lui Bodiul, cît şi prin neocomunismul capitalist al lui Voronin, asociază o partidă reuşită de sex, în setting-ul oferit de una dintre clădirile sacrosante ale Partidului, cu un act de disidenţă, aceasta fiind pe scurt intriga romanului Sex&Perestroika – mai degrabă un eseu personalizat pînă la tentaţia autoficţionalizării – semnat Constantin Cheianu. Mai ales cînd autorul îl are în demersul său ca predecesor celebru (proaspăt decorat şi de preşedintele Băsescu), venind din acelaşi spaţiu al fostului conglomerat socialist, pe Péter Esterházy, autorul romanului Un strop de pornografie maghiară, apărut în 1984.

Avînd însă în comun atît intriga aparentă, subminarea vocii partidului prin practicarea sexului chiar sub nasul lui, cît şi pe cea inaparentă, decelabilă în lupta pentru păstrarea unui fond de umanitate într-un sistem al cărui ţel era desfiinţarea individului şi transformarea lui într-un element de masă, complet şi imediat manipulabil, stilurile celor doi autori sînt într-o la fel de mare măsură diferite, pe cît de paralel este traiectul socio-politic şi cultural-istoric al Republicii Moldova în universul sovietic, comparativ cu cel al Ungariei. În timp ce Péter Esterházy îşi păstrează luciditatea, cinismul şi (auto)ironia la rece, practicînd un umor blurat, pe tot parcursul romanului său, Constantin Cheianu pedalează de la început şi pînă la sfîrşit, fără nici cea mai mică abatere sau schimbare de ritm, pe acelaşi umor excesiv, pe aceeaşi (aut