Prefaţă la volumul Rănile bătrînului continent de Péter Nádas,în curs de apariţie la Editura Curtea veche; traducere şi note de Anamaria POP Vocea lui Péter Nádas, pe cît de distinctă, pe atît de reprezentativă, este una dintre cele mai pregnante din Europa contemporană. Aceasta este, foarte pe scurt, concluzia ce prinde contur la sfîrşitul lecturii eseurilor din volumul de faţă. Cele paisprezece texte, scrise între 1990 şi 2008 şi reunite de Anamaria Pop – traducătoarea inspirată şi desăvîrşită a lui Nádas în limba română – sub un titlu sugestiv ca Rănile bătrînului continent, cartografiază pătrunzător realitatea complexă din spaţiul central şi est-european postcomunist şi chestionează principalele cauze ce menţin încă deficitul de comunicare între vechile şi noile democraţii europene. Asemenea lui Hamlet, pe care îl analizează într-un excelent comentariu, publicat în Fire and Knowledge: Fiction and Essays (în 2007, singurul volum în limba engleză, unde stau alături nouă povestiri şi paisprezece eseuri), Nádas investighează natura morală a lumii în care trăim şi, întocmai ca personajul shakespearean, pune şi îşi pune întrebări, refuzînd să se lase condus de certitudini. Menţinîndu-se permanent pe graniţa dintre experienţă şi imaginaţie, dintre realitate şi ficţiune, autorul maghiar pune în scenă un veritabil spectacol al ideilor. Eseurile sale au o tensiune narativă ce conferă ideilor carnaţie epică, Nádas redescoperind sensul etimologic al ficţiunii, acela de artă a configurării unei teme anume, aptă să confere coerenţă narativă experienţei nemijlocite. Puterea de seducţie a acestor scrieri constă în capacitatea autorului lor de a aborda o serie de aspecte dintre cele mai grave ale „infernalei comedii“ ce se desfăşoară zi de zi în spaţiul postcomunist „ca şi cînd ar spune o poveste“, inserînd în fluxul consideraţiilor etice şi politice anecdote sau scurte pov