Încercarea autorilor de mesaje publicitare (pentru a evita termenul calchiat, ambiguu si involuntar comic - creativii) de a capta publicul-ţintă prin registrul de limbaj e foarte evidentă azi.
În domeniul telefoniei mobile, se pare că s-a stabilit deja că destinatarul vizat e foarte tânăr (cei maturi descoperind între timp în telefon o sursă de sclavie, care îi leagă de treburi, responsabilităţi, obligaţii de serviciu). Raportarea publicităţii la vârste şi la trecerea timpului are, de altfel, ceva neliniştitor: am comentat altădată, cu obidă, campania care ne număra minutele de trăit; nu mi se par mult mai inspirate nici promisiunile de cartele cu minute gratuite lunar - „pe viaţă". Ar trebui să presupunem că o firmă de telefonie (care poate da faliment, poate fi vândută, cumpărată, lichidată etc.) îşi ia angajamente pentru următorii 70 de ani, în care pot apărea crize economice, războaie, catastrofe naturale etc.; în care s-ar putea chiar să dispară telefonul mobil, înlocuit de cine ştie ce altă minune tehnologică.
Ideologic, mesajele publicitare propun o dependenţă bolnăvicioasă, o nevoie permanentă de tovărăşie şi comunicare; lingvistic, recurg la registrul familiar-argotic de ultimă oră. Astfel, esenţial (super tare) e să ştii unde se află şi ce face gaşca, să te distrezi non-stop („fă orice-ţi trece prin cap", „să-ţi convoci prietenii la distracţie", „tone de distracţie"). Multe mesaje recente au fost construite pe ambiguitatea erotică a verbului a se combina şi pe inovaţia reprezentată de cuvântul ieşeală: „combină-te la cea mai tare ieşeală", „marea ieşeală"; „încarcă o poză sau un filmuleţ în care te rupi cu prietenii la vreo ieşeală, bairam sau cum vrei să-i zici " etc. Nu e foarte limpede dacă termenul - folosit cu sensul „ieşire şi petrecere cu prietenii" - preexista acestor mesaje publicitare sau a fost creat special pent
