Apusenii il numesc Dracula asociindu-i numele cu cruzimea si sadismul, in timp ce manualele de istorie romanesti il numesc Tepes, reliefand astfel spiritul sau justitiar si vitejia sa. In realitate el se semna Vlad Dracula, fiind fiul lui Vlad II Dracul, iar una dintre cele mai mari caltati ale sale, pe care le ignora atat apusul cat si noi romanii, este iscusinta sa in probleme economice si dorinta sa arzatoare de a ridica tara din nivelul de slaba dezvoltare in care se afla.
Sincer sa fiu, nu am avut nici eu idee de aceste lucruri, pana cu cativa ani in urma cand lucram la una din cartile mele si am descoperit atunci cronicile slave, care descriu un altfel de Vlad, total diferit de cel prezentat in cronicile germane. Din aceste cronici se poate vedea ca Vlad III a fost un conducator foarte intelept, care din momentul in care a preluat fraiele tarii, avea deja un plan foarte clar de dezvoltare economica (ceea ce nu au avut insa conducatorii nostri din ultimele doua decenii).
Primul lucru pe lista lui Vlad a fost lupta impotriva coruptiei si hotiei, pe care a inceput-o imediat si care a transformat Valahia intr-una din cele mai sigure tari din Europa; faptul ca negustorii isi puteau lasa in strada marfa nepazita, nu este o legenda ci este o realitate consemnata in mai multe cronici.
Al doilea obiectiv a fost impozitarea celor bogati si care din totdeauna au incercat sa se eschiveze de la contributia catre stat. Arestarea sutelor de boieri pe care i-a pus apoi sa ridice cetatea Poienari nu a fost un act de sadism cum il prezinta cronicile apusene, ci un mod de a pedepsi pe boierii si targovetii care refuzau sa plateasca impozite.
Razboaiele pe care Vlad le-a pornit impotriva cetatilor sasesti din Transilvania, nu au fost nici ele niste acte de razbunare sadica, asa cum le-au prezentat menestrelii germani, ci o masura de
