A copilărit într-un sat care a fost şters de pe hartă. Dascălul de limba română îşi aminteşte de timpurile trăite într-o comunitate supusă rigorilor comunismului.

Viorica Panciuc s-a născut în Bărăgan, în timp ce părinţii săi erau deportaţi politic. „Sunt din satul Jegălia Nouă, numit apoi Salcâmi, însă părinţii mei îşi aveau obârşia dincolo de sârma ghimpată, în satul Tereblecea“, afirmă Viorica Panciuc.

Părinţii erau tineri căsătoriţi în momentul în care Bucovina a fost ruptă în două. Tatăl ei era pe front pe teritoriul României, iar mama, pentru a fi alături de soţ, a trecut graniţa pe ascuns lăsând în urmă familia şi casa.

„S-au aşezat în Banat, în Grabaţ, într-o casă părăsită de nemţi şi s-au stabilit acolo. Când au început să-şi adune câte ceva pe lângă casă, au fost ridicaţi şi, în nişte vagoane de vite, au fost duşi în Bărăgan“, povesteşte Viorica Panciuc.

De la părinţii săi ştie că au fost deportaţi de regimul comunist în Bărăgan chiaburi, bucovineni, bănăţeni şi chiar intelectuali. Patru ţăruşe delimitau bucata de pământ a fiecărei familii ajunsă pe acel câmp.

„Fiecare şi-a ridicat o casă din pământ bătătorit, acoperită cu paie. Aici m-am născut eu. Consider că a avea un copil nu depinde de condiţiile materiale, ci de iubire şi înţelegere. Nu ca astăzi, când tinerii programează un copil, şi doar unul, după ce au casă, maşină, serviciu“, spune Viorica Panciuc.

„Jucării? Nici nu ştiam că există“

Aşa a ajuns familia Nimigean, una dintre cele aproximativ 400 care formau satul Jegălia Nouă, să trăiască rigorile comunismului. „Pe buletin exista ştampila cu DO (Domiciliu Obligatoriu). Nu aveai voie să mergi până în satul vecin“, îşi aminteşte Viorica Panciuc.

Perioada copilăriei a fost lipsită de jucării, iar singurii care o puteau vizita erau alţi micuţi asemenea ei. „Nici nu