Nu stiu daca “gardin” inseamna ceva in vreo limba sau daca are o legatura cu “gradina”, asa cum pare; m-am uitat si pe Internet si nu am gasit cuvantul asta. E drept, am renuntat repede, poate ca m-as fi lamurit pana la urma daca mai insistam. Asa ca nu stiu de ce se cheama astfel micul restaurant de langa Arcul de Triumf, intre Kiselef si Ion Mihalache. Nu stiu nici de ce i-au prelungit numele cu un “The original restaurant” si daca accentul aici este pe conotatia “veritabil” (o fi incercat cineva sa-i copieze?), sau pe cele de “deosebit” sau “extravagant” – nu e cazul!
De fapt, Jadoo (o sa-i folosesc denumirea prescurtata) e mai mult o terasa acoperita (functionala si iarna) cu trei foarte mici sali la etaj, in care se pare ca nu se duce mai nimeni vreodata. Pacat de ele, pentru ca sunt frumoase si ca se ajunge acolo pe o scara superba de lemn, din alte timpuri, fiind vorba de o casa veche.
Terasa e destul de placuta iarna si toamna, cand e frig afara si vezi cum ploua sau ninge prin peretii de sticla. Vara, probabil, multi ar prefera o terasa deschisa, nu una semiacoperita. Oricum, e destul de confortabila, desi e foarte lunga si ingusta si chelnerii trebuie sa faca drumuri lungi, adesea in viteza, ca sa ajunga pana in capat.
Amenajarea e simpla, destul de comuna, facuta cu o oarecare economie de resurse. Mesele si fotoliile sunt joase, de terasa (de gradina, cu scandurele) si sunt destul de confortabile. Locul pare destul de curat in mare, pe unde umbla clientii, si ceva mai putin prin locurile in care se uita in special un carcotas care cauta nod in papura cand scrie o cronica despre restaurantul respectiv. Vesela e in ton cu atmosfera fara mari pretentii, insa tacamurile sunt dintre cele mai ieftine si de calitate proasta.
Jadoo e, mai degraba, un restaurant de proximitate in care vin cei din zona (oameni instariti, in general) sa
