"Sensul vieţii e puterea necunoscută şi uneori explozivă care locuieşte in mine, care mă poartă adesea fără să ştiu, aproape mereu fără să inţeleg, spre un Acolo unde se dobândeşte libertatea sufletului"…
Aş putea să pun sub rândurile de mai sus semnătura oricărui mare om de spirit (şi poate că aşa va fi recunoscut intr-un viitor apropiat), dar, cinstit vorbind, este răspunsul pe care l-am primit de la unul dintre studenţii mei cărora le-am predat istoria religiilor anul acesta (Universitatea Bucureşti).
Acum câteva luni mi-a venit ideea de a-i ruga să-mi răspundă rapid la intrebarea: "Ce inseamnă - pentru mine, cel care răspunde - sensul vieţii?". Fără alte explicaţii, fără să fi abordat tema respectivă la seminar. Studenţii nu trebuiau să-şi semneze hârtia pe care au răspuns, dar, cu toate acestea, unii au făcut-o. Din motive evidente nu voi da aici numele lor. Au avut la dispoziţie un timp destul de scurt: şapte-opt minute. Genul de "test" cu care se operează in brainstorming: coordonatorul enunţă tema şi obligă la un răspuns "in criză de timp" - trei minute, de pildă -, urmând să acorde, cu generozitate, incă două (dar "trişând" şi lăsând in total vreo şapte-opt minute). Cam aşa s-a petrecut "testul" nostru. Fără a urmări ceva anume (sondaj, proiect, cercetare), fără a premedita nici măcar articolul de faţă. Pur şi simplu.
Unii respondenţi găsesc sensul vieţii in legătură cu realizarea profesională şi familială, dar ceea ce scriu nu este lipsit de farmec:
"Imposibil de răspuns in trei minute. Nu pot spune că nu m-am gândit la această intrebare - am incercat să mă gândesc ce vreau din mai multe puncte de vedere. Social, economic, spiritual. Ca răspuns am găsit diverse posturi in care m-aş simţi bine; acest bine in schimb are nenumărate sensuri. Uneori inseamnă linişte, alteori inseamnă armonie, uneori poate insemna chiar bogăţie, făr
