Întâmplător sau nu, săptămâna de mijloc a lunii mai ne-a oferit, în mare parte, momente de muzică de specială semnificaţie.
Sunt momente la definirea cărora au contribuit artişti români din ţară, alţii de peste hotare, nume sonore care împodobesc afişele de concert de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Trebuie să o spun, în condiţiile bugetelor modeste ale instituţiilor noastre de concert, imaginaţia directorilor manageril lucrează cu folos. Căci, date fiind strânsorile bugetare actuale, să faci concerte bune cu bani puţini se dovedeşte a fi şi aceasta o artă sui generis.
Săptămâna trecută, mezzo-soprana Ruxandra Donose, pianiştii Dana Borşan şi Eudard Stan, dirijorii Christian Badea şi Horia Andreescu au fost protagoniştii, au fost capetele de afiş ale unor concerte care se ridică la nivelul unor rezonabile standarde europene în ce priveşte viaţa de concert. Aş aprecia în primul rând, pe ansamblul concertelor săptămânii la care mă refer, structura echilibrată a programelor. Am putut reaudia la Filarmonică o efervescentă - din punct de vedere orchestral - pagină românească, anume mişcarea simfonică „Frenesia" datorată compozitorului Dan Dediu, o lucrare ce probează un entusiasmant profesionalism. Este o posibilă încercare de a regândi în actualitate anume trasee ale simfonismului românesc postbelic. Merită să o faci? Poate. Publicul a apreciat acest excurs. Şi totuşi, nu poţi să nu observi, din programele săptămânale ale simfonicelor Filarmonicii, ale Radioului public, lipsesc marile creaţii ale compozitorilor celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, lucrări semnate, spre exemplu, de Myriam Marbe, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru; pentru a nu-i numi decât pe autorii unor capodopere, lucrări care lipsesc actualmente din repertoriul obişnuit. La Filarmonică, instituţie susţinută din bani publici, viitorul