De trei saptamani incoace n-a fost fruntas PD-L, n-a fost discurs al lui Traian Basescu care sa nu acuze, in cei mai duri termeni, greaua mostenire pentru situatia in care s-a ajuns.
Daca in 2007 si 2008 nu s-ar fi cheltuit fara masura si nu ar fi fost angajate plati nesustenabile, astazi n-am fi fost obligati sa luam astfel de masuri de austeritate.
De parca ceasul Romaniei s-ar fi oprit in decembrie 2008 si ar fi repornit, din exact acelasi punct, in mai 2010. Frumoasa din Carpati a adormit si acum s-a trezit. Este foarte adevarat ca PNL a deschis toate robinetele bugetului, este foarte adevarat ca in 20 de ani guvernele Romaniei, cu exceptia pasagera a cabinetului Isarescu, nu au reusit sa faca acele reforme economice, sociale si politice necesare pentru un progres real si sanatos al tarii.
Criza pensiilor, de exemplu, a inceput in anii '90, cand Petre Roman si Ion Iliescu, confruntati cu prabusirea rapida a economiei comuniste, au preferat sa dea drumul la pensionari anticipate pe banda rulanta decat sa umfle cifrele somajului.
De aici mare parte din numarul imens de pensionari cu stagiul incomplet de cotizare. Apoi, fiecare guvern, mai ales cele social democrate, a facut din majorarea pensiilor un troc electoral de baza, cu un prag grav in timpul guvernarii Tariceanu.
Dar ultima manifestare a acestui populism s-a produs chiar anul trecut, cand a fost majorata, in conditii de criza, pensia minima garantata. Asadar Romania nu a inghetat in 2008 pentru a se trezi in pragul masurilor de austeritate.
A trecut de atunci peste un an, in care guvernele Boc si Traian Basescu au vazut, cu cifrele in fata, iceberg-ul apropiindu-se, dar nici n-au scazut viteza si nici n-au schimbat cursul. Adica n-au facut restructari, n-au asanat cheltuielile publice, n-au strans pusculita clientelei s.a.m.d.
@N_
