Fost boxer şi pilot de curse auto, acum manager al unei echipe de raliuri şi politician, Mihai Leu se numără printre foştii noştri performeri ale căror nume rămân scrise cu litere de-o şchioapă în istoria sportului românesc.
Multiplu campion naţional la box amator la juniori, campion mondial tot la juniori în 1987 şi campion mondial profesionist la versiunea WBO în 1997, Mihai Leu poate fi considerat deschizătorul de drum al boxului profesionist românesc. După ce a abandonat cariera de pugilist din cauza unei accidentări, Mihai Leu a revenit în viaţa sportivă în calitate de consilier sportiv în cadrul fostului Minister al Tineretului şi Sportului, şi de pilot de raliuri, în 2003 el câştigând titlul de campion naţional.
Poţi fi considerat pionierul boxului profesionist românesc. Cum de ai avut curajul să porneşti pe un drum atât de periculos şi necunoscut pentru români la acea vreme?
Am fost curajos de când mă ştiu. Este adevărat că m-am gândit de mai multe ori înainte să fac pasul decisiv spre boxul profesionist, mai ales că era un drum fără întoarcere pe parcursul căruia nu ştiai ce te aşteaptă, dar l-am făcut şi evident că nu-mi pare rău.
Aventura vieţii tale a început o dată cu fuga din ţară în 1988?
Da, se poate spune şi aşa. Aveam 19 ani şi participasem la prima mea Balcaniadă ca boxer senior, competiţie care a avut loc în Grecia. De acolo, ascuns într-o ladă dintr-un tir, am plecat spre Franţa, unde aveam un prieten. Drumul n-a fost deloc uşor. Din Grecia am trecut în Italia cu vaporul şi am stat ascuns în respectiva ladă 36 de ore pentru că şoferului îi era teamă să nu se afle că transportă oameni. În Italia însă m-au descoperit carabinierii şi, aşa bărbos şi nespălat cum eram, au crezut că sunt un infractor. Noroc că le-am arătat legitimaţia de boxer, au înţeles situaţia şi m-au lăsat să plec mai departe, deşi, conform
