Alexandru Muşina este poet, eseist şi profesor. Este în primul rînd poet, dintre cei care caută, care explorează, care văd lucruri esenţiale şi reuşesc să le comunice constant, într-un mod profund. Budila-Express, Strada Castelului 104, Aleea Mimozei nr. 3, tomografia şi alte explorări, Lucrurile pe care le-am văzut, Regele dimineţii sînt cărţi la care te întorci, cărţi de la care înveţi, cărţi care rămîn nu doar într-un raft, ci undeva înăuntrul tău. Aşa cum se întîmplă întotdeauna cu poezia adevărată. Interviul de faţă prefaţează întîlnirea cu Alexandru Muşina la Serile Observator cultural. Dar un interviu este prea puţin pentru cîte ar fi de spus, iar farmecul discuţiilor pe viu este doar o mică urmă. Joi, 27 mai, vom profita de prezenţa scriitorului la Serile Observator cultural, pentru a-l asculta citind poeme inedite şi pentru a sta de vorbă live despre o mulţime de lucruri. Cînd a realizat Alexandru Muşina că poezia este importantă pentru el? Nu-mi dau seama. Dintotdeauna? Dar nu sînt o excepţie. Toată lumea simte că poezia e importantă. Depinde însă ce poezie. Cred că relaţia cu poezia e pe vîrste, pe nivele şi momente socio-culturale etc. Mai importantă mi se pare întrebarea: cum devii poet? Pentru că nu e suficient să te naşti poet. Din păcate, începînd cu romantismul, s-a răspîndit o imagine falsă a poetului, care doar se exprimă, care cîntă ca pasărea pe creangă, cum spunea Goethe, sau, vorba lui Lamartine, face poezie cum face găina ouă. Asta a devenit un loc comun al înţelegerii actului poetic atît în şcoală, cît şi în societate. E foarte greu să ajungi la rădăcinile a ceea ce este, de fapt, acţiunea poetică. Poetul este un profesionist al expresiei, un performer. Ideea apare deja în Odiseea: pe de o parte, poetul este inspirat de zeu, pe de altă parte, stăpîneşte o meserie pe care a învăţat-o singur. În Poezia, teze, ipoteze, explorări, spuneai