Capitolul 24: Petrecere de adio Un cuţit îi taie somnul dimineaţa, la ora cînd geamul este încă negru. În spaţiul gol dintre vise, şi-a adus aminte. Mintea i s-a limpezit şi un aer cald o umple, îi presează arterele, îi zvîcneşte în tîmple, îi bîzîie în urechi. E neliniştea şi n-o să scape de ea pînă va adormi, cu greu, la noapte. Aleargă la baie, nimic. Nu mai suportă să se tot ducă, cu inima bătînd asurzitor, în cabina toaletei, să-şi vîre între labii hîrtia ori chiar pînza chilotului tetra şi să nu apară nici o pată maronie! Duşul o mai linişteşte un pic şi picioarele moi o poartă la bucătărie să pregătească micul dejun. Sorin detestă să se şuşotească în public, dar azi, cînd se întîlnesc la amicul Florinel, o să-i spună. I-a părut rău tot timpul ăsta că n-a făcut-o la ultima lor întîlnire! Dar n-a vrut să strice momentele bune, tot mai rare în ultima vreme, cînd resentimentele ei şi neliniştea lui înveninează dintr-un nimic atmosfera. Are să îi spună, dar ce aşteaptă de fapt de la el? Tot ea va trebui, singură, să se descurce. Înăuntrul ei este plantată o bombă cu întîrziere, care în cîteva luni va exploda. Lui Sorin o să-i fie teamă că, dacă avortul va da greş, va fi şi el anchetat de Securitate drept complice, alături de ea, dosar penal şi închisoare. Nici Letiţiei, nici lui Sorin nu le poate trece prin minte să lase sarcina să meargă înainte: asta ar declanşa un scandal mai mare decît divorţul. Un ghinion, o eroare de calcul, o trădare a trupului, o pedeapsă divină sau a Codului Eticii şi Echităţii Socialiste, un cheag, orice, dar nu un copil, asta nu! Dacă eroarea ar lua înfăţişare de copil ar fi numai a unuia handicapat, Letiţia a înghiţit pînă acum toate otrăvurile posibile ca nu cumva să ajungă mamă! Un copil cu probleme, însămînţat de o spermă străină în uterul ei, care i-ar aparţine, obligatoriu şi legal, lui Petru! Nu, Letiţia nu-i poate face a