te incă văd prin memoria din lacrimi şi sânge
erai la marginea mării
marea cu sarea
nimic mai tragic decât trupul tău
tânăr şi viu care decupa aerul sărat,
decât imaginaţia mea care dărâma, inălţa şi inventa
realitatea.
pluteai şi pluteşti intr-o lacrimă
peste tine acum nestăpânit cresc
iarbă şi cuvinte
aproape fără speranţă.
strâng pumnii, scrâşnesc din dinţi
şi cu greutate inaintez.
cuvinte cresc din pământul prăvălit peste tine
contemplu zidul de sticlă care mă hipnotizează
in spatele căruia eşti prizonier.
imi pun urechea pe el, cum ţi-aş asculta inima
intr-o noapte de dragoste, in care pescăruşii ţipă hipnotizaţi
foarte aproape de mare,
marea cu sarea
cum prea bine amândoi ştim.
tu de dincolo, eu de aici , incă visăm
lângă marea de aici şi marea din moarte,
dar e tot aşa, cum prea bine ştim:
marea cu sarea.
te incă văd prin memoria din lacrimi şi sânge
erai la marginea mării
marea cu sarea
nimic mai tragic decât trupul tău
tânăr şi viu care decupa aerul sărat,
decât imaginaţia mea care dărâma, inălţa şi inventa
realitatea.
pluteai şi pluteşti intr-o lacrimă
peste tine acum nestăpânit cresc
iarbă şi cuvinte
aproape fără speranţă.
strâng pumnii, scrâşnesc din dinţi
şi cu greutate inaintez.
cuvinte cresc din pământul prăvălit peste tine
contemplu zidul de sticlă care mă hipnotizează
in spatele căruia eşti prizonier.
imi pun urechea pe el, cum ţi-aş asculta inima
intr-o noapte de dragoste, in care pescăruşii ţipă hipnotizaţi
foarte aproape de mare,
marea cu sarea
cum prea bine amândoi ştim.
tu de dincolo, eu de aici , incă visăm
lângă marea de aici şi marea din moarte,
dar e tot
