Am vorbit săptămîna trecută despre proza publicată în secţiunea „Laborator“. Mai avem cîteva povestiri. n La rubrica „Debut“, povestirea Nu e pentru ochii noştri să vadă de Costin Constantin Simon şi Reimund Schild-Kirer. Neglijent scrisă, nu ştiu ce vîrstă au tinerii debutanţi (cred că sînt tineri, foarte tineri, aşa îmi explic ezitările în scriitură, dar şi rateurile ortografice şi în ceea ce priveşte tipurile verbale – pe vremuri, Helion avea obiceiul să publice şi scurte prezentări ale autorilor, dar văd că s-a renunţat la aşa ceva, şi e păcat). Povestea în sine ar fi meritat o abordare mai atentă, atît din partea autorilor, cît şi a redactorului. Două citate: „Apariţia fantomatică dispare cu o licărire dementă, emanînd o ura infecţioasă“ (e, probabil, „ură“), exemplu de formulare ambiguă, căutată, forţată, şi „Spun în interfon cine naiba sînt şi ce dracu’ vreau“, ca exemplu pozitiv de a spune ceva, de a sugera mai mult decît pare la prima vedere sau, pur şi simplu, ca mostră de ceea ce, totuşi, cei doi tineri autori ar putea obţine dacă ar fi mai atenţi cu scrisul lor. Din păcate, la finele lecturii rămîi sub impresia mult prea multelor erori (cuvinte scrise greşit, lipsa diacriticelor – dincolo de formulări ca „ura infecţioasă“), ceea ce mă duce spre concluzia că tinerii autori nu şi-au revăzut/corectat textul înainte de a-l trimite revistei, iar redactorul care s-a ocupat de el nu şi-a făcut treaba. n „Meridian“ este rubrica dedicată traducerilor şi aici avem o primă povestire, Memorie vie, memorie moartă de Gérard Klein, povestire premiată cu Grand Prix de l’Imaginaire în 1987. Copiilor li se poate implanta un dispozitiv, perla, o memorie care începe să funcţioneze imediat după implantare, pe cînd ei se află încă în pîntecele matern, şi care le va asigura o bază de date, o bibliotecă accesibilă oricînd. Dispozitiv care nu va fi altfel decît oricare din