– Cum a fost ediţia a XXV-a a Congresului Naţional de Chirurgie, de la Cluj-Napoca? m-a întrebat un chirurg. Nu am putut să ajung, dar abia aştept să vă citesc. Mereu aduceţi la vedere ceva inedit, ne faceţi să vedem dincolo de aparenţe. Era o provocare. Voi izbuti, oare, să-mi surprind iarăşi cititorii? Cum să fac o selecţie!? Numai titlurile lucrărilor prezentate ocupau, în programul congresului, scrise cu un corp de literă mic, 60 de pagini A4. Peste 1.500 de participanţi, săli pline, controverse, abordări de ultimă oră şi, deopotrivă, reîntoarceri la vechile încercări...
Mi-au venit în ajutor, imprevizibil, cele spuse de un chirurg senior, dl dr. Virgil Răzeşu, din Piatra Neamţ, invitat de onoare şi o confesiune mai veche a dlui prof. dr. Constantin Ciuce, preşedintele Congresului organizat anul acesta la Cluj-Napoca. Poate că nu era singurul răspuns, poate că nici măcar cel mai important. Deschidea însă o cale spre poveste, arătând limpede că marile izbânzi se nasc odată cu cei cărora le va fi dat să le împlinească. Şi că în spatele unei manifestări reuşite nu se află niciodată un singur om.Un reportaj de Iftimie Nesfântu.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
– Cum a fost ediţia a XXV-a a Congresului Naţional de Chirurgie, de la Cluj-Napoca? m-a întrebat un chirurg. Nu am putut să ajung, dar abia aştept să vă citesc. Mereu aduceţi la vedere ceva inedit, ne faceţi să vedem dincolo de aparenţe. Era o provocare. Voi izbuti, oare, să-mi surprind iarăşi cititorii? Cum să fac o selecţie!? Numai titlurile lucrărilor prezentate ocupau, în programul congresului, scrise cu un corp de literă mic, 60 de pagini A4. Peste 1.500 de participanţi, săli pline, controverse, abordări de ultimă oră şi, deopotrivă, reîntoarceri la vechile încercări...
Mi-au venit în ajutor, imprevizibil, cele spuse de un chi
