"Fac excelent. Ma simt cat se poate de bine"
Luni, ora noua a diminetii, abia s-a deschis cafeneaua. O lumina frumoasa asterne dare aurii peste cestile de cafea; suntem singuri, insotiti doar de o muzica departata si un fir subtire de fum de tigara. "Despre ce-ai vrea sa vorbim?" ma intreaba. "Despre viata." "Bine, porneste reportofonul..."
- Peste o saptamana impliniti 56 de ani. O varsta critica, pentru majoritatea barbatilor, care simt ca incep sa se indeparteze de tinerete. Dvs. cum va simtiti?
- Excelent! Sunt cat se poate de bine. Trecerea timpului nu ma deranjeaza cu nimic, ba chiar imi da incredere ca ma maturizez, in niste timpuri in care se pare ca trebuie sa fim mai maturi ca niciodata. Eu sunt genul de om optimist, care se bucura de fiecare zi care-i bate in fereastra. Atata timp cat deschizi ochii dimineata si ai cui sa dai binete, ai si pofta de viata, ai curaj sa faci toate lucrurile care-ti trec prin cap. Cred, de asemenea, ca trecutul unui om este foarte important, e o zona-ghid care iti arata drumul pe care sa-l urmezi in viata, care iti alimenteaza energia, dandu-ti ghes sa mergi mai departe, sa perseverezi. In schimb, planurile de viitor nu sunt pentru mine ceva de care sa ma ancorez. Viitorul e relativ. In schimb, prezentul este o bucurie, singurul din panoplia timpului de care merita sa te legi in mod profund. Mie mi se pare viata un dar, un lucru cu adevarat extraordinar, trebuie s-o traiesti cu pofta, fara sa ocolesti nici o imprejurare care te poate alimenta cu o stare buna, cu o bucurie, cu o clipa de satisfactie. In final, toate vin de la sine si trebuie sa te bucuri de tot ceea ce-ti da Dumnezeu.
- Exista, oare, o formula a bucuriei?
- Linistea interioara si numitorul comun la care ajungi tu cu tine - aici e cheia pentru ca lucrurile sa se aseze armonios, de la sine. Eu incep sa ajung
