Sistemul judiciar e bârlog pentru personaje dubioase care transformă doamna cu balanţă într-o femeie uşoară, trimisă pe centura societăţii. Timişoara a oferit câteva exemple siderante.
Un judecător de la Curtea de Apel se pregăteşte anul acesta să achite 50.000 de euro pentru ca fiul lui să ajungă executor. Un procuror DIICOT Timiş are limbaj de mahala şi spală infractori periculoşi. La Tribunal se falsifică semnăturile judecătorilor pe sentinţe care scot oameni din case.
Desigur, nu toţi procurorii şi judecătorii au atrofiat organul eticii. Mulţi ar putea să fie modele morale şi profesionale, dacă lumea i-ar cunoaşte. Din păcate pentru ei, o sută de cazuri în care fac dreptate impecabil nu pot repara răul făcut de un singur şobolan fără scrupule.
Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui, teoretic, să funcţioneze ca un sistem imunitar şi să deratizeze sălile de judecată de şobolanii care s-au ascuns acolo. În practică, CSM nu face nimic. Toacă degeaba banii publici pentru a funcţiona pe principiul „corb la corb nu-şi scoate ochii".
Acelaşi lucru se întâplă şi în castele care trăiesc luxos în jurul Palatului Justiţiei. În cabinetele unor notari publici se comit cele mai abominabile perversiuni judiciare. Nimeni nu-i trage la răspundere. Executorii judecătoreşti, altă castă cu venituri fabuloase, sunt o tagmă la fel de plină de lichele. Unul este geambaş de cămătari, protejat de verişorul de la DNA Bucureşti. În biroul altuia se negociază vânzări fictive de sute de mii de euro, care spală banii mafiei ţigăneşti şi produc evaziune fiscală.
Nimeni le face nimic, deşi plătim milioane, în euro, pe bugetele serviciilor secrete, Parchetelor, poliţiilor care dorm în bocanci sau sunt la fel de pline de uscături. Aşa a ajuns Justiţia pe centura societăţii.
