Românii se arată tot mai interesaţi de mediile digitale. Comunitatea pasionaţilor de cărţi electronice se extinde graţie noilor versiuni traduse în română. Cu tot cu diacritice.
Două mari descoperiri, computerul şi cartea, au păşit mână-n mână în secolul XXI şi au dat naştere cărţilor electronice. Compania Google anunţa, acum câteva zile, că a creat o bibliotecă virtuală mai mare decât cea a Vaticanului şi e limpede că, în curând, toate cărţile vor fi disponibile în varianta online.
Ca să fie citite comod, cărţile electronice au nevoie însă de cititoare de acelaşi fel, care tocmai s-au ieftinit şi încep să fie la modă şi în România. Înarmat cu un astfel de ecran, mare cât o carte din seria „Traista cu poveşti", amatorul român de literatură citeşte avid în autobuz, în metrou sau, de ce nu, chiar la coadă la şomaj. Şi, spre surpriza editorilor, de regulă citeşte în limba română.
Versiunile corectate
Dar de unde provine toată această literatură română virtuală? În magazinele noastre nu prea te-mpiedici de aşa-numitele „eBooks", cărţile digitalizate fiind o distracţie rezervată numai celor care ştiu limbi străine. Practic, însă, orice carte tipărită poate fi scanată. Apoi, fie este păstrată în format PDF (ca o poză), fie este prelucrată cu un program numit OCR (optical character recognition), care transformă imaginea textului scanat într-un text real, asupra căruia se pot opera corecturi.
Ceea ce se obţine în ambele cazuri este un eBook. Şi, prin urmare, toţi românii care au un scanner o pot copia. Fiecare are lista lui de preferinţe şi recomandări. Unii fotocopiază numai fantasy, alţii aleg romanele poliţiste, de aventuri sau SF, iar studenţii nu ezită să scaneze chiar şi cursuri scrise de mână, opere anonime ale unor studente conştiincioase care nu îndrăznesc să chiulească de la ore. Apoi se fac schimburi.
Orice carte bună treb
