Este greu de menţinut un secret când CIA, FBI şi polţia din New York "se calcă pe picioare" şi colaborează cât mai puţin posibil. Şi aşa a fost dintotdeauna, notează ziarul ABC, potrivit Agerpres.

În anul 1942, CIA era la începuturi (pe atunci se numea OSS, Office Strategic Services, serviciile secrete americane create în cel de-al doilea război mondial) când au existat deja ciocniri istorice cu FBI lui Hoover. Unul dintre cele mai recente şi mai răsunătoare a fost cel privind spionajul ilegal la care viitoarea CIA supunea ambasada spaniolă din Washington. Dorea să verifice adevărata neutralitate a regimului lui Franco în eventualitatea unei debarcări în nordul Africii.

Şi ce au făcut? Au intrat în ambasadă de unde au furat codurile secrete care permiteau citirea telegramelor cifrate. Dar au fost atât de neglijenţi încât FBI i-a prins cu mâţa în sac. Prin urmare primul Watergate din istorie a fost unul spaniol. Ce interes avea însă FBI american să-i prindă pe spionii din propria ţară? În primul rând FBI, mai vechi, lupta pentru menţinerea unui teritoriu pe care înainte nu i-l disputa nimeni. Şi apoi pentru a menţine un lucru elementar, precum respectarea legilor SUA.

Trebuie avut în vedere că CIA s-a înfiinţat în plină legendă James Bond, agentul cu licenţă de a ucide. În al doilea rând are legătură şi cu isteria anticomunistă. Hoover, alături de McCarthy, era marele persecutor al "roşilor" infiltraţi în serviciile secrete americane. Şi care s-au infiltrat pe vremea când URSS era un aliat împotriva lui Hitler. În timpul războiului rece s-a declanşat o adevărată vânătoare de vrăjitoare care au decimat rândurile CIA în asemenea măsură încât locatarii de la Langley, ameninţaţi de "cârtiţa sovietică" nu au mai acceptat străini sau descendenţi ai lor printre agenţii săi.

Ceea ce azi constituie un dezastru, când lupta antiteroristă este globală şi nece