Doi foşti elevi, vedete în anii ’60, indică „bubele” învăţământului de atunci şi de acum. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

„Prieteni şi colegi de şcoală, Barbu, Ioana şi Cristian, toţi trei elevi la Colegiul «Mihai Viteazul», din Capitală”. Cu această replică a început perioada de glorie a trei adolescenţi care în 1969 îşi trăiau „anii de liceu”. Când o echipă a TVR a bătut la poarta colegiului, cerând să facă un reportaj, directorul a ştiut exact cine merită să ajungă la rubrica „Tineri, preocupări, pasiuni”.

Filmul adolescenţei, după 41 de ani

Aşa se face că, timp de două zile, elevii s-au lăsat filmaţi acasă, la şcoală şi în parc pentru filmuleţul care a rămas mărturie (http://www.britishpathe.com/record.php/id=68336) a unei epoci în care autorii interzişi erau citiţi pe ascuns, iar participarea la olimpiade era un prilej de a face „trafic cu problemele de mate”.

Pentru că nu erau de fapt „prieteni”, aşa cum arăta filmul, cei trei şi-au pierdut urma unul celuilat încă de pe vremea când s-au văzut cu diploma de Bac în mână. Despre Cristian Diaconescu, pasionat de „tehnica motoarelor” şi cu un brevet de invenţie încă din clasa a XII-a, Ioana şi Barbu nu mai ştiu nimic. Sunt însă siguri că „a ajuns mare”.

Cert e faptul că fetiţa în uniformă, care era redactor-şef la revista „Mugurul”, este acum actriţa şi poeta Ioana Crăciunescu, iar băiatul timid, care umplea tabla cu formule, e Barbu Berceanu, director academic al Şcolii doctorale Lahore, din Pakistan.

Acum, Ioana şi Barbu ar fi împletit o discuţie interesantă cu Irina, Ioana, Adrian şi Valentin, elevi care duc mai departe, ceea ce cu noscătorii numesc „spiritul Mişu”. Nu fac asta, dar au acceptat să vorbească despre şcoala românescă şi despre nenumăratele schimbări din ultimii 41 de ani, cicatrici ale unei epoci uitate.

POEZIA UNEI ALTE EP