Proiectul Legii lustraţiei a intrat în linie dreaptă, după ani de amăgiri, pe de o parte, şi minciuni, pe de alta. Proiectul legii a trecut de Camera Deputaţilor. În contrabalansul celor 22 de voturi “pentru” au fost un vot negativ şi şase abţineri, venite din partea P.S.D. Dacă va fi votat în actuala formă, acest proiect (ale cărui amendamente finale au fost convenite la întâlnirile din primăvară între Societatea “Timişoara” şi reprezentanţii P.D.-L. şi P.N.L.), se va putea spune nu doar că un ideal al Revoluţiei din Decembrie a reuşit să prindă contur, ci că avem o clasă politică matură în ansamblul ei, care pune un democratic bine public înaintea intereselor personale sau de grup. Doar că odiseea acestei legi – pentru care a fost nevoie de mai bine de 20 de ani, limita răbdării fiind anunţată prin “disponibilitatea” unui om de a-şi oferi viaţa la schimb – nu pare a se încheia în 20 mai, când va intra în votul Parlamentului. Chiar dacă e o lege “deosebit de blândă”, cum a caracterizat-o Sorin Ilieşiu, o lege care “nu trimite pe nimeni după gratii”, cerând “doar decenţă”.

În răstimpul anilor, multor ani – în care şi iniţiatorii şi susţinătorii legii, şi, în egală măsură, societatea civilă şi opinia publică au fost minţiţi cu seninătate de politicienii responsabili să aducă legea pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, să o supună votului şi să o promulge –, ne-am întrebat dacă, intrată în vigoare tardiv, va mai avea efect. Piedici – adesea grosolane, puse fără jenă –, venite şi din stânga, şi din dreapta eşichierului politic românesc, mistificări, verbiaj, iritări, fiecare în parte sau luate ca un tot, au fost dovezi că, deşi e târziu, nu e prea târziu. O dovadă suplimentară a actualităţii prevederilor legii a fost oferită, marţi seara, când vicepreşedintele Comisiei Juridice, deputatul P.S.D. Florin Iordache, a devoalat planurile în privinţa viitorului aceste