În zona Deal II, drumurile arată ca nişte uliţe, iar pe timp de ploaie autobuzele nu intră în cartier din cauza noroaielor. Municipalitatea are nevoie de 13,5 milioane de euro ca să asfalteze măcar străzile, dar nu are de unde să facă rost de bani.
În zona de vest a oraşului, 6.300 de bârlădeni se simt mai mult ţărani decât orăşeni. Străduţele sunt pline de gropi şi denivelări, iar pe vreme de ploaie niciun şofer nu se încumetă să urce la volan, de teamă să nu rămână blocat în noroaie.
„E mai rău ca la ţară. Parcă am fi într-un loc uitat de lume. Nimeni nu se mai interesează şi de soarta noastră. Ca locuitori ai Bârladului avem aceleaşi obligaţii ca şi restul concitadinilor noştri. Când vine vorba de drepturi, nimeni nu ne bagă în seamă“, spune Ion Popa, de 52 de ani.
Când plouă este jale
Oamenii din zonă spun că preferă să fie secetă decât să aibă parte de ploi. Motivul e lesne de înţeles: de câte ori plouă drumurile devin impracticabile.
„Ne echipăm cu cizme de cauciuc şi înotăm prin noroi. Altă soluţie nu avem. Nici autobuzul nu intră când vin ploile. Se opreşte la marginea cartierului, unde e asfaltat. Cel mai rău e primăvara, când se topesc zăpezile, când noroiul e până-n gât“, a povestit Ioan Oasenegre, de 70 de ani. Localnicii din zonă mai spun că, de-a lungul anilor, au fost situaţii în care nici ambulanţele solicitate de bolnavi n-au reuşit să intre pe străzi din cauza noroaielor şi a bălţilor.
De nevoie, bolnavii fie s-au echipat cu cizme ca să ajungă la ambulanţă, fie au fost transportaţi pe braţe de vecini sau rude.
Promisiuni neonorate
Faţă în faţă cu situaţia din cartierul Deal II, reprezentanţii Primăriei nu au soluţii financiare imediate. Ei au solicitat încă din octombrie 2008 fonduri pentru asfaltarea străzilor, dar Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est a considerat că s
