Hunedoreanca este martoră la transformarea serviciilor de epilare dintr-un demers în slujba esteticii într-unul dedicat erotismului. Schimbarea s-a făcut în ultimii 40 de ani
Unul din parametrii discreţi care dau dimensiunea avansării noastre pe scala civilizaţiei este prozaicul fir de păr care ne populează trupul. Mai precis, într-o cheie binară, absenţa sau prezenţa lui pe epidermă ne recomandă în ochii semenilor ca persoane rasate sau simpli grobieni. Prin natura meseriei, Eugenia Necşulescu a fost martora unei revoluţii în mentalitatea ultimilor 40 de ani, în care pilozitatea corporală a trecut de la epoca „full option”, la era „epilat complet”.
Cosmeticiana spune că în anii ’70, îndepărtarea pilozităţii corporale era aproape inexistentă şi se făcea în mare secret. „În acea vreme, epilarea era un serviciu făcut în condiţii extrem de pudice. Clientele îşi ridicau puţin fusta sau rochia ca să le pot îndepărta perii până la genunchi”, îşi aminteşte cosmeticiana. Rareori se primea o comandă de epilare „până sus”, care la acea vreme însemna cel mult la nivelul jartierei sau a slipului de baie cu picior. Nici vorbă de asanare la axile. „În acei ani, nu câştigam aproape nimic din epilare. Tratamentele cosmetice erau baza. Totul a început însă să se schimbe prin 1986”, povesteşte Eugenia Necşulescu.
Epilatul ca preludiu erotic
Pentru cosmeticiană, serviciul de epilare a început să devină din ce în ce mai „decoltat”. Hunedorencele au început să se epileze la subraţ. „Pe măsură ce costumele de baie au lăsat la vedere tot mai multă piele, epilarea s-a apropiat tot mai mult de zona inghinală. Apoi, după 1990, a căzut şi ultima cortină. A venit la mine o fată tânără, o studentă, care mi-a spus că ar vrea să se epileze în zona inghinală. A fost prima clientă care s-a dezbrăcat complet în cabinet”, spune Eugenia Necşulescu.
De atunci, epilarea
