A avea sau a nu avea TIFF? Aceasta e întrebarea lansată de Tudor Giurgiu, fără menajamente, autorităților locale chiar la deschiderea ediției a 9-a a Festivalului Internațional de Film ”Transilvania” de la Cluj. Pentru că e frumos, ca primar (în speță Sorin Apostu), să vii și să tai panglica, bucuros că ai un asemenea eveniment în orașul tău. Însă, când vine vorba de bani, să uiți mereu că nu poți face un TIFF cu 100.000 de euro dacă ai visuri de capitală culturală europeană.
”Am câștigat un pariu”, a anunțat, festivist, Sorin Apostu, înainte ca Tudor Giurgiu să anunțe, în același cadru festiv, că TIFF nu mai poate continua așa. Iar faptul că Tudor Giurgiu se gândește la ediția de peste 11 ani este mai mult decât de apreciat. Doar așa poți să faci performanță.
Dar dacă dorești ca la ediția a 20-a TIFF să ajungă și să rămână cel mai mare festival de film din Europa de Est ai nevoie nu doar de sprijinul autorităților, ci și de cel al majorității clujenilor. Inclusiv (sau mai ales) al celor cu principii. Da, TIFF-ul are nevoie de un sediu permanent în Cluj, iar dacă toți primarii care au prins festivalul (Funar, Boc și Apostu) și cei care vor urma vor să fie mândri de acest brand al orașului și să-și asocieze numele cu evenimentul, atunci trebuie să umble mai mult la pușculiță. Atât pentru un sediu (iar pe Eroilor sunt mai bine de zece spații care zac nefolosite, cu geamurile acoperite de fotografii), cât și pentru un sprijin financiar mai consistent și sigur. Asta, în condițiile în care, cum spuneam, TIFF-ul va rămâne al majorității clujenilor.
Până acum, festivalul s-a făcut mai mult cu sufletul decât cu bani. Însă nu poți să cazi nici în cealaltă extremă și să-l faci doar cu bani. Pentru că, la un moment dat, s-ar putea să nu mai ai nicio haznă de ceea ce faci. Iar când ajungi să faci ceva fără suflet, e ca și cum ai fi ajunge să faci dragoste cu