Am ajuns în insula Saint Martin vineri (2.04). Ne-am îndreptat spre golful Marigot, care este foarte larg. Ne-am apropiat cât mai mult de un resort de pe plaja care mărgineşte golful sperând să beneficiem de un semnal bun la internet. În jur erau foarte multe bărci, în special catamarane. Am pus barca de serviciu la apă, motorul şi ne-am îndreptat spre un ponton de pe plajă. Eram nerăbdători să vizităm locul. Marius s-a oferit să-mi fie ghid.
Insula Saint Martin se află situată în partea de N-E a arhipelagului insulelor Caraibe. Are o suprafaţă de 98 de km pătraţi. A fost descoperită de Cristofor Columb în anul 1493, în ziua de 11 noiembrie, când era, de fapt, Sfântul Martin. Istoria insulei este plină de episoade de cucerire. Spanioli, englezi, francezi, olandezi deopotrivă au încercat în mai multe rânduri să cucerească şi să stăpânească această palmă de pământ. Primii locuitori ai insulei au fost ameridieni, dar aceştia au pierit în urma luptelor de cucerire. Până la urmă insula s-a împărţit între o colonie franceză stabilită în partea de nord şi o alta colonie, olandeză, care se aşezase în sudul insulei. Divizarea insulei s-a făcut în anul 1648, la 23 martie. Fiecare colonie a desemnat câte o persoană. Cei doi au plecat dintr-o extremitate a insulei în direcţii opuse. Persoanele nu aveau voie să fugă. Punctul unde s-au întâlnit a constituit cealaltă extremă a liniei de demarcaţie. S-a semnat un tratat numit Concordia, valabil şi azi. De atunci insula este unul dintre cele mai mici teritorii locuite partajate între două naţiuni.
Partea olandeză se numeşte Sint Marteen şi are capitala în Philipsburg. Zona este renumită pentru plajele pitoreşti, viaţa de noapte şi paradisul fiscal. Localitatea este înţesată de magazine duty-free care comercializează bijuterii, ţigări, băuturi. Aproape zilnic sosesc aici mari vase de croazieră cu mii de turişti
