Întrebarea săptămânii a fost dacă va reuşi guvernul Boc să-şi strecoare „răul cel mai mic“ printre moţiunea de cenzură şi greva generală, un fel de Scylla şi Caribda ivite din apele agitate ale unei crize care tinde să-şi afirme cauzele indigene în faţa celor de import. De stânca moţiunii de cenzură s-a mai lovit şi sfărâmat un cabinet Boc în urmă cu mai puţin de un an, iar dacă ne aplecăm un pic peste buza prăpastiei în care ne poate trage o grevă gen
Întrebarea săptămânii a fost dacă va reuşi guvernul Boc să-şi strecoare „răul cel mai mic“ printre moţiunea de cenzură şi greva generală, un fel de Scylla şi Caribda ivite din apele agitate ale unei crize care tinde să-şi afirme cauzele indigene în faţa celor de import. De stânca moţiunii de cenzură s-a mai lovit şi sfărâmat un cabinet Boc în urmă cu mai puţin de un an, iar dacă ne aplecăm un pic peste buza prăpastiei în care ne poate trage o grevă generală prelungită putem zări, jos de tot, drept pildă, economia ferfeniţă a Greciei, a cărei traiectorie se vădeşte că suntem capabili să o urmăm cu mare măiestrie. Cum-necum, în aceste zile de coşmar, Guvernul este obligat să mănânce jar, pentru că are de respectat un deadline extrem de strâns: sfârşitul lunii iunie, când FMI, cel de la care a tot luat lecţii de „sumo“ pentru lupta cu „omul gras“, va discuta în board scrisoarea de intenţie de a cărei aprobare depinde mai mult decât eliberarea celei de-a cincea tranşe de imprumut. Vorbim, desigur, despre o nouă injecţie de încredere, un capitol la care scârţâim inclusiv în relaţia cu FMI. „România este într-o situaţie mai gravă decât credeam“, este declaraţia şefului acestei instituţii, Dominique Strauss-Kahn, ce avea să ridice tensiunea la Bucureşti. Traducând ceea ce a mai spus domnia sa zilele trecute, FMI nu vrea să fie responsabilizat pentru extrem de criticatul pachet de măsuri adoptat la Bucureşti, ca
