Acesta nu este un text publicitar. Îl scriu (încă) puternic marcată de documentarul cu acelaşi nume, de azi, de pe Duna TV, istoria din spatele celor două mărci este extraordinară. Doi fraţi, Adolf şi Rudolf Dassler au început o afacere cu articole exclusiv sportive, în 1924, “Fabrica de pantofi fraţii Dassler”.
La Jocurile Olimpice din 1936, Adi Dassler a ajuns în satul olimpic cu o valiză plină de ghete cu crampoane, convingîndu-l pe atletul american Jesse Owens să poarte o pereche. Owens a cîştigat patru medalii de aur, astfel că succesul pantofilor Dassler a atras atenţia celor mai faimoşi sportivi din lume.
Apoi, pe parcursul anilor, adică, atunci când începuse să le meargă din ce în ce mai bine s-au certat. S-au certat şi ei între ei, s-au certat şi soţiile lor şi până la urmă chiar şi copiii, care le-au moştenit afacerile.
Povestea e lungă, nu intru în detalii pentru că merită să vedeţi documentarul dacă îl găsiţi. Ideea e că la un moment dat, după cel de-al II-lea război mondial şi multe peripeţii cei doi s-au despărţit şi Adolf a rămas cu Adidas (nume care vine de la Adi Dessler) iar Rudolf cu Puma (care iniţial se numea Ruda).
De atunci cele două firme au fost într-o continuă concurenţă iar cei doi fraţi au murit supăraţi unul pe celălalt, la o diferenţă de 4 ani, înmormântaţi în acelaşi cimitir însă la mare distanţă unul de celălalt.
Mi s-a părut extraordinară povestea celor doi care atunci când s-au despărţit şi-au rugat angajaţii să aleagă cu care dintre ei vor continua să lucreze iar oamenii din orăşelul bavarez Herzogenaurach s-au implicat atât de mult în cearta fraţilor încât nu doar că au ales fiecare fratele cu care să lucreze dar, pe lângă asta, atunci când se întâlneau în oraş refuzau să se salute dacă cel cu care se întâlneau purta pantofii pe care scria marca firmei adverse.
Anul trecut de ziua mondială
