Muzicianul gălăţean lucrează de câţiva ani la un album instrumental, cu 12 piese compoziţii proprii, pe care doreşte să-l lanseze la toamnă acasă, în Galaţi.
Să întâlneşti un chitarist precum Nicu Patoi este o plăcere, să-l asculţi, o desfătare. Un interpret cu rigoare de matematician şi suflet de artist, ce străluceşte în orice moment în care interacţionează cu chitara. Un artist complet prin instrumentul său, considerat de specialişti cel mai valoros chitarist român al momentului.
A fost atras din copilărie de tot ce înseamnă muzica. A moştenist talent şi chemare spre arta sunetelor de la familia mamei sale, iar la vârsta de şapte ani i-a fost dăruită prima chitara. Şi-a început recitalurile cu prietenii copilăriei şi la serbările şcolare. „Eram convins că ştiu să cânt, dar scoteam doar zdrăngăneli din chitară, le acopeream cu vocea", glumeşte Nicu amintindu-şi primele acorduri.
Abia la 13 ani a început cu adevărat studiul chitarei, cu profesorul Ioan Roşca. Chitara electrică l-a cucerit de la prima atingere. A urmat formaţia şcolii, iar de atunci chitara i-a devenit un mod de a trăi.
În primul an de liceu, a cântat în formaţia Zamolxe, primul act rock în cariera lui. În acelaşi timp, a început colaborarea cu Orchestra de Estradă a Casei Armatei din Galaţi, unde mărturiseşte că şi-a pus baze solide în armonie şi acompaniament, graţie dirijorului Mihai Tonu.
Au urmat trupele rock gălăţene: Sprint, Phoebus, Autograf, Voievod şi Deja-vu. O colaborare aparte a fost cea cu trupa Cristal, condusă de regretatul Puiu Creţu. „Această trupă şi liderul ei au reprezentat un model, o ţintă, o treaptă importantă în evoluţia mea", spune Nicu Patoi.
În 1995, Nicu Patoi a înfiinţat Platonic Band, un proiect personal, instrumental. Trupa a ajuns în 2003 gazda emisiunii Taverna de la TVR. Ca o urmare firească a acestei emisiuni, în 2004, a ap