Vlad Munteanu, maturizat în Germania, îşi povesteşte greşelile "tinereţii" şi ce l-a făcut să se schimbe fundamental. Mijlocaşul ştie de ce se pierd jucătorii gen Adrian Cristea şi îi sfătuieşte pe "băieţii răi" din Liga I cum să se reabiliteze.
Are 29 de ani acum, este familist convins, cu soţie şi un băieţel, vorbeşte măsurat şi cu inteligenţă, dar pe la începutul anilor 2000 avea faima de Don Juan, un fel de Adrian Cristea al zilelor de-acum. Vlad Munteanu a plecat de 4 ani din România şi nu arde de nerăbdare să se întoarcă. Se simte pe jumătate neamţ, a învăţat bine limba germană, a jucat pentru Energie Cottbus, Wolfsburg, Arminia Bielefeld şi FSV Frankfurt, cu jumătate de sezon în Franţa, la Auxerre. Acum e în tratative să continue ori în Erste, ori în Zweite Bundesliga, şi povesteşte cum s-a transformat în doar cîţiva ani din "bad boy" în "good guy".
- Cum este Vlad Munteanu, bărbatul din prezent?
- Nu sînt neamţ sută la sută, dar mentalitatea mea de acum este mai aproape de ceea ce e acolo decît de ceea ce e aici. Mă uit în spate şi văd nişte greşeli, mamă, mamă! Nu le regret, doar regret că n-am avut oameni lîngă mine care să mă îndrume corect.
- Ce erori?
- D-ale tinereţii. Şi personale, şi profesionale. În fine, dă-le încolo!
"Nu există «nu pot», ci doar «încerc să fac»"
- Ce-ai învăţat în anii petrecuţi în Germania?
- Îmi place faptul că nemţii văd lucrurile obiectiv şi pozitiv. Nu există «nu pot», «nu ştiu». Există «încerc să fac». Sînt concepuţi să fie puternici, o au în sînge. Am învăţat asta, să gîndesc pozitiv. Să fiu disciplinat. Să fiu responsabil. Acolo, fiecare îşi face bucăţica lui din ceea ce a învăţat în viaţă. Şi vrea s-o facă bine. Şi atunci e apreciat cum se cuvine.
- Îi vom ajunge vreodată pe nemţi din urmă?
- Niciodată!
- Ce ne lips
