După ani de studiu la facultate, de rezidenţiat şi apoi ca medici, o familie de tineri doctori români a preferat să lucreze ca infirmieri în Italia, decât să rămână în sistemul sanitar românesc. La câţiva ani după ce au plecat din România, cei doi soţi au reuşit să-şi echivaleze diplomele universitare, iar recent au primit şi propuneri de angajare, de această dată ca medici, nu doar ca simpli asistenţi.

În timpul anilor de facultăţii a lucrat ca asistent medical în cadrul serviciului de ambulanţă Iaşi.

În urmă cu 11 ani, Giani Cătălin Huci şi soţia lui absolveau Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" din Iaşi. Chiar dacă în timpul anilor de studiu universitar Cătălin a lucrat ca asistent medical în cadrul serviciului de ambulanţă Iaşi, după absolvirea studiilor a întâmpiniat greutăţi în găsirea unui loc de muncă. Acesta a fost motivul principal pentru care soţii Huci au decis să emigreze, cu riscul ca studiile să nu le fie recunoscute, iar ofertele de muncă - incerte. “Din momentul înscrierii în Colegiul Medicilor, deci medic cu drepturi depline, am realizat că fără rezidenţiat în România eşti un nimeni, iar şansele de a lucra ca medic erau cel puţin dezamăgitoare. În aceeaşi situaţie era şi soţia mea. Familiile noastre nu aveau o situaţie materială extraordinară aşa că am decis să alegem drumul Italiei. Am plecat decişi să ne întoarcem după o perioadă, pentru a ne relua rezidenţiatul. Dar, după aproape zece ani, iata-ne tot în peninsulă”, rememorează românul motivele care l-au determinat să emigreze.

În Italia, singura variantă rapidă de a lucra a fost aceea de a se angaja ca asistenţi medicali. Trecerea de la medic la asistent a fost normală însă nu şi trecerea de la sistemul sanitar românesc la cel italian, care i-a surprins pe amândoi. “Odată luată hotărârea de a pleca din ţară, a