Eforturile făcute de Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional pentru stabilizarea pieţei obligaţiunilor de stat în euro au un preţ ridicat. UE şi mai ales BCE au renunţat la politicile anterioare, pierzând astfel masiv din credibilitate. Preocuparea pentru viitor este legată de ameninţarea unei inflaţii ridicate. Este însă acest risc real? În principiu, la nivelul UE, ultimele decenii s-au caracterizat printr-o scădere semnificativ

Eforturile făcute de Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional pentru stabilizarea pieţei obligaţiunilor de stat în euro au un preţ ridicat.

UE şi mai ales BCE au renunţat la politicile anterioare, pierzând astfel masiv din credibilitate. Preocuparea pentru viitor este legată de ameninţarea unei inflaţii ridicate. Este însă acest risc real? În principiu, la nivelul UE, ultimele decenii s-au caracterizat printr-o scădere semnificativă a inflaţiei, iar în lupta împotriva fenomenului băncile centrale au sprijinit mai mulţi factori care, în prezent, determină dezvoltarei unei tendinţe inflaţioniste.

În primul rând, este vorba de puternicul efect antiinflaţionist al globalizării şi al noilor posibilităţi de comunicare la nivel mondial. Externalizarea pentru reducerea preţurilor şi competiţia globală au pus presiune asupra preţurilor bunurilor de consum. Aceste efecte sunt încă prezente, dar tind să dispară. Numeroase servicii care nu pot fi externalizate sau servicii care sunt intrate în concurenţă la nivel mondial sunt semnificativ mai scumpe comparativ cu preţurile administrate de stat. În ultimele decenii, scăderea importanţei sectoarelor de stat a afectat preţurile, iar măsurile băncilor centrale legate de politica fiscală au avut o importanţă semnificativă. Această direcţie cunoaşte în prezent o tendinţă de inversare.

Boomul economic la ni