Drumul material pe care îl străbătea defunctul se încheia odată ce cortegiul funerar ajungea în cimitir, iar sicriul era coborât în groapă. Însă în credinţa oamenilor, drumul lui spiritual prin lumea de dincolo abia începea. Timp de 40 de zile, sufletul lui avea să hoinărească prin locurile în care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii, iar apoi, după judecată, se ducea în rai sau în iad. Sau rămânea blocat între lumi. Sursa: Ghizela Suluţeanu / Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor / Lucrarea „Cărările sufletului” de Ion Ghinoiu

Potrivit preotului Daniel Benga, prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea din Bucureşti, principala funcţie a slujbei de înmormântare este de a cere iertare pentru cel care a plecat dincolo.

„Noi nu plecăm niciodată pregătiţi din lumea aceasta, oricât ne-am zbate. Şi slujba are acel rol de a cere iertare de păcate şi de a dezlega păcatele care nu au fost până atunci dezlegate. În centrul acestei slujbe stau de fapt trei rugăciuni de dezlegare rostite de către duhovnic. Oamenii când aud că spune preotul „ieşi, te dezleg pe tine”, se gândesc la sforile cu care e legat mortul, pentru că i se leagă picioarele şi mâinile. Şi atunci toată lumea se agită să desfacă sforile, dar nu are a face. Înţelesul este spiritual. Şi anume se dezleagă păcatele”, explică el. SUMARUL ARTICOLULUI Bagajul mortului: ţigări, rachiu şi pat pentru gospodăria de dincoloDincolo de semnificaţiile lor...Dincolo de semnificaţiile lor...

Vrăji pentru ca cel rămas văduv să nu se recăsătorească

„Al doilea aspect important al slujbei de înmormântare este mărturisirea învierii lui Hristos. Stâlpii citiţi sunt mărturisirea învierii. În slujba înmormântării noi mărturisim învierea lui Hristos şi anume că, datorită faptului că el a biruit moartea, şi cel care a murit în credinţă de fapt nu a murit, ci moartea este numai