Dupa un drum de o ora in care am ascultat cum sta treaba cu contractul pentru constructia stadionului national, cum nu ne revenim noi din criza dar o sa fim mai bine decat grecii, si cum nu se pot face deal-uri pentru a moderniza aeroporturi din cauza marilor spagi care se cer contractorilor, am aterizat la Cluj buimaca. Se intampla marti dimineata. Jovialii economisti din spatele meu, pe care-i ascultasem tot drumul pentru ca se conversau destul de galagios, dar placut si coerent, nu sunt parlamentari si nici nu-si doresc. Dar sunt foarte bogati. Nici pe ei nu-i astepta nicio masina. Ne-am descurcat fiecare cu cate un taxi. Nu stiu daca pe ei i-a intrebat soferul daca au venit la TIFF, dar pe mine da. Am gasit Clujul frumos, curat. Prima piesa pe care-am auzit-o la intersectie a fost aia cu pusca si cureaua lata.
Mi-am tarait trolerul cu succes la hotel. Mi-am nimerit camera, desi numarul de pe cheie era modificat cu marcherul negru. Dupa o ora de odihna am pornit in patrulare. Cateva descoperiri minunate - fashion related – mi-au inseninat ziua. Evident, ma refer la magazine cu rochite dulci si ieftine rau, pe Eroilor si Regele Ferdinand. De aici incolo imi amintesc franturi de zile.
Important e ca m-am intalnit cu Dumnezeu. Asa l-am poreclit pe consultantul nostru Datakal Ticketing, un baiat de zahar din Salonic, fara de care ne-ar fi fost destul de greu la multe editii ale festivalului. Cel putin mental. Pre numele lui de botez Lazaros Boudakidis, Dumnezeu a fost un an in armata aia a lor obligatorie care-i plateste 4 euro pe luna, unde s-a dat cu avionul si-a calatorit mult. Acum e din nou alaturi de noi si se asigura ca totul functioneaza cum trebuie si ca orice problema de sistem (CRM-ul anterior mentionat, dezvoltat de Kalenda Software) am intampina, se poate rezolva cat mai rapid. Iar aceasta este o declaratie de dragoste frateasca, spiritua
