Obiceiul popular de a scrie duşmanii pe toacă este încă pus în aplicare de mulţi credincioşi ieşeni. Cei mai mulţi enoriaşi scrijelesc numele celor care vor să le strice căsnicia sau pentru a-i pedepsi pe hoţi.

Credinţa populară care spune că persoana scrisă pe toacă nu va muri de moarte bună este încă o metodă de răzbunare folosită de mulţi ieşeni. Credincioşii merg, de multe ori, pe furiş, prin clopotniţele lăcaşelor de cult şi încrustează numele celor de care se simt ameninţaţi. Apoi, aşteaptă ca ciocănelele care anunţă începutul slujbei să le rezolve problema. Aşa se face că scândura de lemn de la Biserica „Schimbarea la Faţă“ din Iaşi, care se află în incinta Spitalului Socola, este plină de nume scrijelite.

Pomelnic în loc de toacă

Unii n-au mai avut răbdare să-i încrusteze pe duşmani pe toacă şi au scris direct cu o cariocă neagră numele întreg al celor pe care-i suspectează că le fac rău. De pe scândură aflăm că Raul Zaharia şi Neculai Timuş au fost condamnaţi la o moarte cruntă de unul dintre semenii noştri. Pentru că alţii se tem că răul li se întoarce, preferă să dea un pomelnic decât să scrie nume pe toacă. „Am o cumnată care se ţine să-mi strice casa cu bărbatul meu. Nu o scriu pentru că se zice că dacă persoana pe care o pui pe toacă este nevinovată, tot răul ţi se întoarce. Prefer să pun un pomelnic, să dau nişte bani, să port o discuţie cu preotul şi să sper că se va rezolva“, ne-a dezvăluit Olguţa Măgureanu. Pomelnicul este recomandat şi de preoţi. Aceştia acuză scrisul pe toacă spunând că face parte din magia neagră.

„Sunt tot felul de nume precum Ion, Gheorghe scrise pe toacă. Nu le dau voie să scrie pentru că astea sunt superstiţii, n-au nicio relevanţă. Dar ei nu se liniştesc. Sunt simple zgârieturi rezultate în urma unor poveşti, a unor minciuni. Oamenii ar trebui să caute ajutor cu rugăciune, cu post, c